Repere cronologice
24 noiembrie 1993 – prin Dispoziția nr. 111 a Inspectoratului Școlar Galați este aprobată înființarea Școlii nr. 11 Tecuci, cu 16 săli de clasă și 3 laboratoare, pentru 1.340 elevi (consemnat în „cartea de onoare” a școlii).
10 aprilie 1994 – are loc inaugurarea școlii, în prezența unor invitați instituționali, inclusiv ministrul învățământului (Liviu Maior), reprezentanți ai Episcopiei Dunării de Jos, Prefecturii Galați, ISJ Galați și Primăriei Tecuci.
1993 – Școala Gimnazială nr. 11 din Tecuci primește denumirea „Iorgu Iordan” (școala fiind asociată cu personalitatea tecuceană Iorgu Iordan).
2014 (situație raportată la 25.08.2014) – școala apare în lista proiectelor POR (Regiunea Sud-Est) cu proiectul „Școala Gimnazială «Iorgu Iordan» modernizată și reabilitată în folosul elevilor și cadrelor didactice”, beneficiar UAT Municipiul Tecuci, județul Galați, cu valoare totală 2.218.320,00 lei (valoare eligibilă: 2.173.953,60 lei), statut finalizat.
Contextul denumirii „Iorgu Iordan”
Iorgu Iordan (născut la Tecuci) este o personalitate majoră a filologiei/lingvisticii românești; consemnările publice indică faptul că în 1993 școala nr. 11 din Tecuci a primit numele „Iorgu Iordan”.
Elemente de identitate instituțională (din prezentări publice)
În prezentările publice ale unității apare explicit că este o „unitate tânără” care funcționează din 1993 și este localizată în Tecuci (zona de sud/ieșirea spre Galați).
24 noiembrie 1993 – prin Dispoziția nr. 111 a Inspectoratului Școlar Galați este aprobată înființarea Școlii nr. 11 Tecuci, cu 16 săli de clasă și 3 laboratoare, pentru 1.340 elevi (consemnat în „cartea de onoare” a școlii).
10 aprilie 1994 – are loc inaugurarea școlii, în prezența unor invitați instituționali, inclusiv ministrul învățământului (Liviu Maior), reprezentanți ai Episcopiei Dunării de Jos, Prefecturii Galați, ISJ Galați și Primăriei Tecuci.
1993 – Școala Gimnazială nr. 11 din Tecuci primește denumirea „Iorgu Iordan” (școala fiind asociată cu personalitatea tecuceană Iorgu Iordan).
2014 (situație raportată la 25.08.2014) – școala apare în lista proiectelor POR (Regiunea Sud-Est) cu proiectul „Școala Gimnazială «Iorgu Iordan» modernizată și reabilitată în folosul elevilor și cadrelor didactice”, beneficiar UAT Municipiul Tecuci, județul Galați, cu valoare totală 2.218.320,00 lei (valoare eligibilă: 2.173.953,60 lei), statut finalizat.
Contextul denumirii „Iorgu Iordan”
Iorgu Iordan (născut la Tecuci) este o personalitate majoră a filologiei/lingvisticii românești; consemnările publice indică faptul că în 1993 școala nr. 11 din Tecuci a primit numele „Iorgu Iordan”.
Elemente de identitate instituțională (din prezentări publice)
În prezentările publice ale unității apare explicit că este o „unitate tânără” care funcționează din 1993 și este localizată în Tecuci (zona de sud/ieșirea spre Galați).
Iorgu Iordan – savant român de prestigiu
Iorgu Iordan (născut la 29 septembrie/11 octombrie 1888 în Tecuci, România – decedat la 20 septembrie 1986 în București) a fost unul dintre cei mai importanți lingviști și filologi români ai secolului XX.
Considerat un reprezentant de seamă al romanisticii românești, Iorgu Iordan a adus contribuții fundamentale în studiul limbii române, în onomastică (toponimie și antroponimie), în gramatică, stilistică, istoria limbii și lingvistică generală.
A fost membru titular și vicepreședinte al Academiei Române, iar în cadrul acestei instituții a condus timp îndelungat Institutul de Lingvistică, care astăzi îi poartă numele împreună cu cel al lui Alexandru Rosetti („Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”).
Pe lângă activitatea academică, Iordan a fost profesor universitar la Universitatea din Iași și la Universitatea din București, decan al Facultății de Litere și Litere și Filosofie, și a coordonat proiecte de mare impact în lingvistică și filologie.
Contribuții științifice
Iorgu Iordan a fost autorul a numeroase lucrări științifice și didactice, printre cele mai importante:
„Introducere în studiul limbilor romanice” (1932) – sinteză asupra evoluției și stării romanisticii.
„Toponimia românească” (1963) – studiu de referință în onomastică, considerată o lucrare clasică în domeniu.
„Gramatica limbii române” (1946) – ediție fundamentală pentru studiul limbii române.
„Stilistica limbii române” (ediții succesive) – lucrare de metodologie și analiză stilistică.
„Dicționar al numelor de familie românești” (1983) – repertoriu lexicografic semnificativ.
Alte lucrări include studii de lingvistică romanică, istoria limbii spaniole și cercetări în morfologie, semnificație și structură lingvistică.
Publicațiile sale au influențat nu doar domeniul lingvisticii române, ci și cercetări comparative asupra limbilor romanice, fiind citate în lucrări de specialitate și folosite în curricula academice din România.
Recunoaștere și impact
Iorgu Iordan a fost:
membru al Academiei Române (din 1945);
director al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1949–1962);
profesor și decan universitar;
autor de manuale și instrumente lexicografice de referință (inclusiv Dicționarul limbii române și Micul Dicționar Academic în colaborare cu Academia Română).
Lucrările sale continuă să fie consultate în cercurile academice, iar numele său rămâne strâns legat de dezvoltarea studiului limbii române ca știință.
Importanță cultural-științifică
Prin contribuțiile sale, Iorgu Iordan a avut un rol major în:
consolidarea studiilor lingvistice în România;
dezvoltarea onomasticii ca ramură academică;
promovarea limbii române în cercetarea internațională a limbilor romanice.
Surse principale de informare
Pagina biografică a Academiei Române și a institutului de lingvistică ce îi poartă numele.
Lista extinsă de lucrări publicate și repertoriate în baze bibliografice internaționale.
Iorgu Iordan (născut la 29 septembrie/11 octombrie 1888 în Tecuci, România – decedat la 20 septembrie 1986 în București) a fost unul dintre cei mai importanți lingviști și filologi români ai secolului XX.
Considerat un reprezentant de seamă al romanisticii românești, Iorgu Iordan a adus contribuții fundamentale în studiul limbii române, în onomastică (toponimie și antroponimie), în gramatică, stilistică, istoria limbii și lingvistică generală.
A fost membru titular și vicepreședinte al Academiei Române, iar în cadrul acestei instituții a condus timp îndelungat Institutul de Lingvistică, care astăzi îi poartă numele împreună cu cel al lui Alexandru Rosetti („Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”).
Pe lângă activitatea academică, Iordan a fost profesor universitar la Universitatea din Iași și la Universitatea din București, decan al Facultății de Litere și Litere și Filosofie, și a coordonat proiecte de mare impact în lingvistică și filologie.
Contribuții științifice
Iorgu Iordan a fost autorul a numeroase lucrări științifice și didactice, printre cele mai importante:
„Introducere în studiul limbilor romanice” (1932) – sinteză asupra evoluției și stării romanisticii.
„Toponimia românească” (1963) – studiu de referință în onomastică, considerată o lucrare clasică în domeniu.
„Gramatica limbii române” (1946) – ediție fundamentală pentru studiul limbii române.
„Stilistica limbii române” (ediții succesive) – lucrare de metodologie și analiză stilistică.
„Dicționar al numelor de familie românești” (1983) – repertoriu lexicografic semnificativ.
Alte lucrări include studii de lingvistică romanică, istoria limbii spaniole și cercetări în morfologie, semnificație și structură lingvistică.
Publicațiile sale au influențat nu doar domeniul lingvisticii române, ci și cercetări comparative asupra limbilor romanice, fiind citate în lucrări de specialitate și folosite în curricula academice din România.
Recunoaștere și impact
Iorgu Iordan a fost:
membru al Academiei Române (din 1945);
director al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1949–1962);
profesor și decan universitar;
autor de manuale și instrumente lexicografice de referință (inclusiv Dicționarul limbii române și Micul Dicționar Academic în colaborare cu Academia Română).
Lucrările sale continuă să fie consultate în cercurile academice, iar numele său rămâne strâns legat de dezvoltarea studiului limbii române ca știință.
Importanță cultural-științifică
Prin contribuțiile sale, Iorgu Iordan a avut un rol major în:
consolidarea studiilor lingvistice în România;
dezvoltarea onomasticii ca ramură academică;
promovarea limbii române în cercetarea internațională a limbilor romanice.
Surse principale de informare
Pagina biografică a Academiei Române și a institutului de lingvistică ce îi poartă numele.
Lista extinsă de lucrări publicate și repertoriate în baze bibliografice internaționale.